Chi poei sentì ûn estrattö de-e cansöin contegnûe in tè l'MC "A-a mae taera... ö mae mâ.." che a l'è staëta pubblicâ in to 1982. E mûxiche sön cömpöste e sêunnë da-o Ivano Nicolini. I testi sön de Mario Scaglia, o Claodin Dö Giabbe.
Faxendö click in sce o titolö da cansön pöei anche leze ö testo dâ poexia.

Se sei interessae a l'interö albûm poei contattâme a l'indirissö email claodin@tiscali.it.

-- Ascolta -- -- Leggi il testo --
01 - A spasso pe' via Pia
02 - O mae mâ
03 - Salûo a Maria
04 - Estasi
05 - Chi t'ei
06 - Posa e demöe
07 - Seugno
08 - Se savesse
09 - Parolle
10 - A mae taera
 
×

Nostargia e regordi (A spasso pe' via Pia)

Quando mi vaggö a spassö pe’ via Pia
o pe’ i caröggi da mae vegia Sann-a
mi sentö drentö a-ö chêu ‘na nöstargia
che a me piggia pe’ man e a mae cömpagna.

A me porta in sce-ö mêu o in sce-a caladda
dönde figgiêu pescâva cö-a cannetta
o a fâ merenda cö pesci a l’aggiadda
la da-a Laörin on in çentrö da ciassetta.

In via Vaccioli andâva a piggiâ a trippa
o a beive ö broddö drentö in te’n tassön
zêugamö quattrö amixi a carte o a lippa
se ne beveimö ‘na mesa in te’n pirön.

In ousaia andâva a mangiâ e fette
quattrö palanche pe’ na fûgassetta
zêugâmö a fâ l’amö in sce-a terrassetta
strenzendöse a-ö chêu ûnn-a figgietta.

O vegia mae çittae ormai sparia
ö têu regordö sempre ö me cômpagna
quandö mi vaggö a spassö pe’ via Pia
o pe’ i caröggi da mae vegia Sann-a

×

Ö Mae Mâ

S'arsa, s'arröbatta, se rinfranze,
cöre lesto sciû, verso da spiaggia
e za de nêuvo ö törna a spûmezzâ,
arsandöse e abbassandose,
ö mae mâ

Oua l'é verde, grossö, tömöltöso,
s'infranze in sce l'aenn-a con violensa,
se sente sordo o sêu romörezzâ
lazû in sce-i schêuggi,
ö mae mâ.

Oua o l'é limpido e azzûrro,
con fresche brixe che gh'increspan l'aegöa,
de remme ûn lento, lento sciabordâ,
e veie gianche filanti a l'orizzönte
ö mae mâ.

E gemme argentee, fregogge d'ûniverso,
e a lûnna a se respegia sbarassinn-a
mentre o gh'é e barche che van a-a lampâ
bonn-a pesca figgiêu
in sce-ö mae mâ.

×

Salûo a Maria

Te salûö Maria
tûtta grazia
ö segnö ö l'è da-a têu
beneita a primma
de tûtte-e donne
beneitö ö Cristö têu figgiö
morto pe' dâne a vitta.
Maria, Maria,
te ciammö möae
stamme sempre vexin
segge in tö brûttö
cöscì cömme in tö bön
e-ö saiâ ö têu nömme santö
quellö che mi invöchiò
quanto 'sta vitta e a taera
döviö abbandönâ

×

Estasi

Ea settou in ta valle sensa ventö,
quattrö erbi,
quattrö man scheletrîe
ciömbâvan lönghe die
in te ûn çe de sangöe.
Tûttö ö l'ea fermö,
ö sciûmme nö sgoriva,
i aöxelli nö xoavan.
Poi t'è arrivâ ti.
Due rondaninn-e
han taggiou in mesö ö çe
ö l'è tornou l'azzûrro.

×

Chi t'ei

Chi t’ei?
Nö me regordö.
Eppûre,
me regordö i têu êuggi,
quelli êuggi
che cangiavan cölore
cömme fan spessö
ö çe e ö mâ
in sce-a mae taera.

A votte
ean nivöe rêusa
e xoi de ciömbin
e a mae barcheta
a se perdeiva
in tö têu immensö mâ,
e mi viaggiava
pe’ n’eternitae
tra orizzönti
tûtti azzûrri e rêusa.

A votte
ean nivöe neigre
e mâ in börrasca,
e a mae barca
cö-e veie sbrindelae
sbattûa dai mouxi
a stava pe’ afföndâ
in te quell’incioströ.

Ma oua,
oua, dönde t’è?
Chi t’è?
Chi t’ei?
Nön me regordö.

×

Tiritera (Posa e demöe)

Posa e demöe
mae bambin caö
che sön e öe
cö riva ö diaö
e in ta bisaccia
cö gh'ha cön le
drentö ö te caccia
se t'è ancön in pe'.

Söttö a-e cöverte
in te-o têu lettö
cö-e âe averte
ghe l'angiölettö
che ö te prötezze
scinn-a a mattin
dorme riposa
o mae bambin.

Sêugna cavalli
cavalli gianchi
che in mesö a-e valli
cöran festanti
sêugna de sciöe
sciöe profûmmae
e de demöe
gran quantitae.

Sêugna farfalle
sêugnite aöxelli
sêugna pandösci
e canestrelli
sêugna bönetti
e torte e dösci
frûta merelli
ninçêue e nöxi.

×

Seugno

Unn-a mûaggia a seccö
macciâ da-a caniggea
rissêu de prie lûstre
incörnixiae da l'erba,

cicciöezzâ d'aöxelli
sörva i erboi in sciöa,
pröfûmmö de campö
desciou da-a primmaveia,

e-e têu man in te mae
möntandö sciû da-a crêusa,
silenziö röttö
da-ö tömöltö de döi chêu.

I têu cavelli a-ö ventö
dö stessö cö dö sö,
e i êuggi têu cangianti
cöi cölöri dö mâ,

e mi,
che ormai za grixiö
sêugnö cölöri e aödöi
de quella primmaveia.

×

Se savesse

Se savesse
a mûxica,
‘sta nêutte,
mi cömpönieva
ûnn-a scinifönia
faeta de sêunni
faeta de silenzi.

Se savesse
a lirica
sta nêutte
mi reçitieva
ûnn-a pöesia
faeta de amö
de baxi, de lamenti.

Se savesse
dipinze
questa nêutte
faieva ûn quaddrö
grande
cömme ö mondö
e dipinzieva a gente

tanta gente
che tra erbi
e sciöe
a se tegne pe’ man
e a fâ a riönda
giandö ö möndö
tûtta sorridente.

×

Parolle

Parolle
pröfûmmi
de mille sciöe
de campö
che ö colöre dö sö
ö dilatta
in te l’aia
fresca,
pölita,
e ciaea
da primmaveia.

Parolle
fecönditae
d’ûn campö de frûmentö
ch’öndezza
che-ö se ninn-a
caressou
da-e lönghe die di venti,
sciûti,
cadi,
infêugheae
da stae.

Parolle
migrâ
pe’ atri lidi
rincörindö stagiöin noelle
lasciando
boschi spêuggi
e ö giassö
marsö
fûmante
giânö
de l’aötûnn-o.

Parolle
cingianne freide
ch’inciddan a pria dûa
scavandö intö pröföndö,
önge che sgranfignan
che streppan e che törmentan
negia,
freidö
zeö,
lönga nêutte de brividi
de invernö.

×

A mae taera

E schêuggi, e mâ e çe,
e gente drûa, silenziösa e dûa,
e barche, e rei,
e pâmati, e tremagi,
e câ gianche,
e erbi d'ouiva,
e vento,
che da levante
e da ponente infûria,
ö mae Ligûria!